Lecție gratuită · De la un agent la un sistem
Lanț sau coordonator: cele două forme de sistem
Din cursul Agentic AI în practică, 20 lecții. O poți citi întreagă, fără cont.
Ai decis că un agent nu-ți ajunge. Următoarea întrebare e cine hotărăște ordinea pașilor: tu, o dată, în momentul proiectării — sau sistemul, de fiecare dată, în timpul execuției.
Din răspunsul ăsta ies cele două arhitecturi de bază. Aproape tot ce vezi în piață e una din ele sau o combinație.
Lanțul: ordinea o stabilești tu
Agentul 1 termină, dă rezultatul agentului 2, care dă agentului 3. Traseul e fix, scris de tine în momentul în care ai proiectat sistemul.
Ce câștigi:
- Preț mic. Fiecare pas costă un apel de model. Nimeni nu plătește ca să decidă cine urmează.
- Depanare ușoară. Când iese prost, te uiți la ieșirea fiecărui pas și găsești în două minute unde s-a stricat.
- Previzibilitate. Aceeași intrare produce cam același drum, deci poți estima costul și durata înainte să pornești.
Ce pierzi: fluxurile în care ordinea chiar depinde de ce ai găsit. Dacă la pasul 2 afli că întrebarea era despre altceva, lanțul merge mai departe pe traseul greșit, disciplinat.
Coordonatorul: ordinea o alege sistemul
Un agent coordonator primește obiectivul, se uită la ce are la dispoziție și decide, la fiecare pas, cine lucrează în continuare. Ceilalți agenți devin, pentru el, un fel de unelte: îi cheamă când are nevoie, cu ce instrucțiuni consideră.
Ce câștigi: fluxuri în care nu poți ști dinainte câți pași sunt. O cerere de suport care se dovedește a fi o reclamație juridică schimbă complet traseul, iar coordonatorul poate schimba.
Atenție
Ce plătești pentru asta, și e mai mult decât pare:
- Un apel de model în plus la fiecare decizie de rutare. Într-un flux de zece pași, ai plătit unsprezece runde, nu zece.
- Un punct nou de eșec — coordonatorul poate ruta prost, iar când rutează prost nu dă eroare, doar produce un rezultat mai slab.
- Bucle. Coordonatorul cheamă agentul A, care întoarce ceva incomplet, deci îl cheamă din nou, și din nou. Fără o limită de pași, plătești până la epuizarea bugetului.
Forma din mijloc, cea pe care o vrei de fapt
Între ele e o variantă pe care puțini o numesc și mulți o folosesc: lanțul cu ramificație. Traseul e fix, dar are două sau trei bifurcații, iar la fiecare bifurcație un pas ieftin decide pe unde se merge. „E o întrebare despre comandă sau despre produs?" — un singur apel, un singur cuvânt răspuns, restul lanțului merge mai departe.
Ai flexibilitatea unde chiar ai nevoie de ea și costul unui lanț în rest.
Exemplu
O firmă de contabilitate procesează facturi primite pe e-mail. Lanț: citește documentul, extrage câmpurile, verifică furnizorul în baza proprie, înregistrează. O singură ramificație, la început: dacă documentul nu e factură, iese din flux și ajunge la om. Restul rulează identic de mii de ori pe lună, la preț previzibil.
Regula de pornire
Începi cu lanț. Treci la coordonator numai după ce ai văzut, în jurnale, ordinea variind în practică — nu fiindcă ți-ai imaginat că ar putea varia.
Motivul e economic: un lanț care se dovedește prea rigid se transformă în coordonator în câteva zile de lucru. Un coordonator care se dovedește inutil de scump nu se transformă înapoi, fiindcă între timp toate presupunerile despre ordine s-au pierdut din documentație și trăiesc doar în capul modelului.
Exercițiu
Ia fluxul pe care l-ai scris în lecția trecută. Uită-te la fiecare trecere de la un pas la altul și pune o singură întrebare: pasul următor e mereu același, indiferent de rezultat?
Numără câte răspunsuri de „nu" ai. Zero sau unu — ai un lanț, eventual cu o ramificație. Trei sau mai multe — uită-te dacă nu cumva ai amestecat două fluxuri diferite într-unul singur.
Ți-a plăcut lecția?
Restul cursului merge la fel: lecții scrise, pas cu pas.